Criticul literar român Tudor Vianu spunea că Omar Haiām "...dă în rubayatele sale expresia lirică foarte concentrată de o mare perfecțiune a viziunii sale dezabuzate asupra lumii". Iată câteva expresii ale pesimismului lui Haiām:

 „Am venit, de unde? Unde duce drumul?
Care-i rostul vieții ? Tainele sugrumu-l.
Câte inimi pure — Roata de Azur
Arde-n scrum și pulberi! Spuneți, unde-i fumul?

Noapte, stele... Tremuri. Ce ai? Te-nfiori,
Când te-apleci genunea lumii s-o măsori!
Fulgeră-n eternă goană-amețitoare —
Trec pe lângă tine — aștrii rotitori...”

Valoarea operei sale poetice eclipsează faima sa de matematician și om de știință. Se pare că a scris peste o mie de catrene (numite "rubaiat"). Au un conținut mistic, legat de mistica islamică, adică de sufism. (http://ro.wikipedia.org/wiki/Omar_Hai%C4%81m)

Cateva din rubaiyatele preferate :

Cum tot ce nu-i - e vint doar si poveste, 
si cum ce e - dispare fara veste, 
inchipuie-ti ca tot ce este-n lume - nu-i, 
si tot ce nu -i in asta lume - este. 
------------------------------------- 
Da-mi vin si nu vorbi ! - aceasta mi-e dorinta ;
sorb noaptea gura si-n zi mi-e nazuinta.
Da-mi vin trandafiriu, asa cum ti-s obrajii !
Ca bucla ta, vai, rasucita mi-e cainta.
------------------------------------- 
Eu sper, desi am parte de-o viata pacatoasa; 
nu spera cel ce face cu idoli buna casa. 
Dar cind se-nalta zorii, bolind de mahmureala, 
vreau vinul si iubita, de rai si iad nu-mi pasa ! 
------------------------------------------- 
Duhu-mi in ziua Genezei, in cer, cauta plin de-avint, 
Tablele Legii si Pana si Iadul si Raiul cel sfint; 
Invatatorul atunci i-a raspuns cu inteleptu-i cuvint : 
Tablele, Pana si Iadul si Raiu-n adincul tau sunt. 
-------------------------------------------------- 
Daca taina lumii o vei dezlega intr-o zi, 
bucuria si tristetea tot una-ti vor fi; 
si cum binele si raul vor pieri cindva, 
ce-i dac-o sa suferi, ori te vei lecui ? 
-------------------------------------------- 
O vreme-am fost la dascal si-i ascultam cuvintul; 
o vremea-am fost eu dascal si imi zimbea pamintul. 
Ce ni se-ntimpla -n viata sta-n rostul acestor vorbe : 
venim cu toti ca apa si-apoi plecam ca vintul. 

Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesi.
Caci prea des falsitatea credinta ne-o infrânge.
Când ti se-ntinde-o mâna, 'nainte de-a o strânge,
Gândeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.

*

Dincolo de pamânt si infinit,
Catam sa aflu cerul unde vine.
si-un glas solemn atunci s-a auzit:
"Si cerul si infernul sunt in tine."

*

Un joc de sah e viata. Destinul singur joaca,
Iar noi suntem pionii. Vrând de urât sa-i treaca,
Ne muta, ne opreste, un timp ne muta inca,
Si apoi in cutia neantului ne-arunca. 
 

*

Nu judeca pe nimeni, ci cata sa-ntelegi
Eu beau, dar aminteste-ti ca ai si tu pacate
De vrei s-ajungi la pace si seninatate,
Apleaca-te asupra durerii lumii-ntregi.